Când Lumina devine acțiune
Iubite Prea Respectabile Mare Maestru,
Iubite Mare Maestru Adjunct,
Iubiți Frați,
Pentru mine, ca om și mason, este o onoare imensă și un privilegiu să fiu oaspete în revista voastră. Mulțumesc din inimă Fratelui meu Vasile Cacioianu, 33°, pentru oportunitatea oferită.
În cei 28 de ani de masonerie, am văzut și am învățat multe lucruri. Principalul este că nimeni nu deține monopolul asupra Luminii.
Iubiți Frați, am cunoscut bucuria ritualurilor și a comuniunii cu Frații, dar am cunoscut și durerea dezbinării și a umilinței. Din perspectiva anilor, am înțeles, de asemenea, că binele nu învinge întotdeauna, dar asta nu înseamnă că trebuie să încetăm să luptăm și să visăm. Important este ca, din toată inima, în ciuda dificultăților, să urmăm calea spre Lumină.
Caritatea: Virtutea tăcută a inimii
Când Lumina devine acțiune în masonerie, caritatea nu este nici spectacol, nici retorică. Ea nu se anunță și nici nu ne lăudăm cu ea, pentru că adevărata sa valoare nu stă în a fi văzută, ci în a fi trăită. Este o virtute tăcută, născută din inimă și manifestată prin acțiuni drepte, simple și profund umane. Nu este vorba despre a da de pomană, ci despre o împărtășire care înalță cu demnitate.
Este vorba despre a ajuta fără a umili, a oferi fără a impune, a însoți fără a aștepta ceva în schimb. Este vorba despre a întinde o mână fără a întreba „cine ești”, ci „înțeleg care este nevoia”.
Caritatea masonică nu se măsoară în cifre sau aparențe, ci în intenție. Ea poate fi un sprijin material, un cuvânt la momentul potrivit, un sfat onest, o prezență neclintită atunci când totul pare să se prăbușească. Adesea, este pur și simplu o ascultare atentă și respectuoasă.
Adevărata caritate nu este cea care creează dependență, ci cea care întărește, cea care oferă ființelor umane posibilitatea de a se ridica, de a-și recăpăta demnitatea și de a redescoperi speranța. Prin urmare, în masonerie, caritatea este un act conștient de iubire, ghidat de rațiune, fraternitate și angajament față de bine.
Iubire în acțiune
În esența sa cea mai profundă, caritatea este iubire în acțiune. Este lumină împărtășită fără a-și pierde strălucirea. Este semănarea bunătății, chiar și atunci când nimeni nu privește. Pentru că acolo unde există adevărată caritate, umanitatea înflorește, iar unde există umanitate, va exista întotdeauna Lumină.
Al vostru Frate,
Stoyan Stankov, 33°
Mare Maestru Adjunct din Trecut
Marea Lojă a Ritului Scoțian Antic și Acceptat din Bulgaria